Ernest Hemingway este recunoscut peste tot drept unul din cei mai mari scriitori ai secolului XX, in aceasi masura fiind recunoscut si ca unul dintre cei mai mari betivi…
Hemingway a fost un mare aventurier ce indragea numeroase excursii in Africa la vanatoare. De asemenea ii placea foarte mult pescuitul si era foarte fascinat de spectacolul coridei spaniole. Nepasarea fata de vietile animalelor a fost insa compensata de compasiunea pentru suferinta umana. Din cauza unei afectiuni ereditare a ochiului nu s-a putut inrola in armata pentru a lupta in primul razboi mondial. Nu a fost insa impiedicat sa se alature Crucii Rosii. A navigat ca reprezentant al acesteia in Europa pentru a ajuta ranitii de pe front. Hemingway a fost martor la brutalitatile razboiului, acestea inspirandu-l pentru marile sale opere.
Un mortier german, insa, a scurtat razboiul pentru scriitor. Desi picioarele sale erau perforate de peste 200 de bucatele de srapnel, iar zgomotul mitralierelor era asurzitor Hemingway a carat un soldat Italian pana la primul punct de prim ajutor. Povestea aceasta a constituit inceputul legendei lui Hemingway, legenda pe care acesta nu a ezitat niciodata sa ii mareasca amploarea.
Protagonistul nostru a fost un mare iubitor al femeilor, de-alungul vietii fiind casatorit de 4 ori. In acelasi timp a fost si un mare iubitor al alcoolului… O alta poveste al carei personaj principal este ne relateaza cum, dupa prabusirea unui avion in Africa, Hemingway, crezut mort, a aparut dintr-un tufis cu o sticla de whisky in mana. Evident folosea bautura pentru alinarea durerii datorata ranilor la cap si la abdomen, rani care nu i s-au vindecat niciodata.
Apogeul carierei sale a fost in momentul primirii Premiului Nobel in 1954. Un alt “apogeu” a fost cand si-a zburat creierii pe 2 iulie 1961.